Despre Hiroshi Higa

„Abia după ce am plecat din Okinawa am înțeles că lucrurile cu care am crescut nu erau normale peste tot.”

Mă numesc Hiroshi Higa și m-am născut pe 18 mai 1956, în Okinawa, Japonia.

Pentru mine, Okinawa nu a fost niciodată „insula longevității”. A fost pur și simplu acasă.

Am crescut într-un loc în care vedeam oameni de 70 sau 80 de ani care încă mergeau zilnic, aveau grijă de casă, se întâlneau cu prietenii, găteau, lucrau în grădină și continuau să aibă un rol în familie și în comunitate.

Nimeni nu vorbea obsesiv despre „anti-aging”.

Nimeni nu numea fiecare lucru un „secret al longevității”.

Pur și simplu existau anumite obiceiuri pe care le vedeai peste tot și pe care ajungeai să le consideri normale.

Felul în care mâncai. Cât mâncai. Cât de des îți mișcai corpul. Relația cu ceilalți. Odihna. Ritmul vieții. Și, poate cel mai important, ideea că înaintarea în vârstă nu înseamnă automat că trebuie să încetezi să mai fii activ.

România m-a făcut să-mi privesc propria cultură cu alți ochi

După ce am ajuns să trăiesc în România, am început să observ diferențe pe care înainte nici măcar nu le remarcasem.

Am cunoscut oameni minunați, dar m-a surprins cât de repede mulți ajungeau să spună:

„Asta e vârsta.”

La 55 sau 60 de ani începeau deja să accepte mai puțină mișcare, mai puțină energie și tot mai multe limitări ca pe ceva inevitabil.

Alții îmi spuneau că pentru a trăi sănătos trebuie să ții diete complicate, să petreci ore la sală sau să cumperi tot felul de produse.

Și de multe ori mă gândeam:

„Dar de ce nu vorbește nimeni despre lucrurile simple?”

Pentru că multe dintre principiile pe care eu le văzusem practicate toată copilăria nu necesitau o viață perfectă.

Erau lucruri mici.

Dar erau făcute constant.

Așa a început „Secretele Longevității Japoneze”

Cu timpul am început să notez aceste diferențe.

Unele aveau legătură cu alimentația. Altele cu mișcarea zilnică. Altele cu relațiile dintre oameni, cu rutina, cu sentimentul de utilitate sau cu felul în care oamenii din Okinawa priveau trecerea anilor.

Cu cât adunam mai multe dintre ele, cu atât devenea mai clar un lucru:

longevitatea nu este construită dintr-un singur secret spectaculos. Este rezultatul multor principii simple care lucrează împreună.

Din această idee s-a născut cartea „Secretele Longevității Japoneze”.

Nu am vrut să scriu o carte care să-ți spună că trebuie să devii japonez.

Și nici una care să-ți promită că există o formulă magică prin care vei trăi până la 100 de ani.

Am vrut să fac ceva mult mai util.

Să iau principiile cu care am crescut, să le explic simplu și să arăt cum pot fi adaptate unei vieți normale, aici, în România.

Principiul meu de viață

În toți acești ani am ajuns să cred tot mai mult într-un lucru:

nu este suficient să adaugi ani vieții. Trebuie să încerci să păstrezi cât mai multă viață în anii pe care îi ai.

Pentru mine, longevitatea nu înseamnă doar să vezi o cifră mare pe tort.

Înseamnă să poți încă să ieși din casă.

Să te poți bucura de o călătorie.

Să ai oameni cu care vrei să vorbești.

Să ai un motiv să te ridici dimineața.

Să-ți folosești corpul.

Să rămâi curios.

Să rămâi prezent în propria viață.

Nu putem controla tot ce ni se va întâmpla pe măsură ce înaintăm în vârstă.

Dar cred că putem face un lucru important:

să avem grijă astăzi de omul care vom deveni peste 10 sau 20 de ani.

Aceasta este ideea din spatele cărții mele.

Și aceasta este ideea din spatele Secretele Japoniei.

— Hiroshi Higa